Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

marți, 28 octombrie 2014

Asociatia Chinologica Romana ocroteste smenarii - completare

...
Mi-aduc aminte ca acum 8 ani comentam pe un forum public mirandu-ma de ce nu se face o propaganda mai sustinuta expozitiilor canine. Sa vina cati mai multi iubitori de caini acolo. Ar fi fost o ocazie foarte buna ziceam eu pentru promovarea raselor canine. 
Aveam dreptate cu o singura conditie despre care nu stiam nimic atunci cand scriam pe forumul respectiv: ar fi fost asa daca acolo in expozitii ar fi fost vorba despre o competitie corecta intre caini.
Acum cand cei abonati an de an la trofee ne-au explicat ca ei iau aceste trofee nu prin competitie cinstita ci prin aranjamente sau chiar cumparandu-le e clar de ce nu se face propaganda prezentei masive in expozitiile canine.
Multi ochi pericol mare ca sa iasa la iveala matrapazlacurile si atunci mai bine pun batista pe tambal. Ei participantii adica abonatii la trofeele cele aranjate sau cumparate participa la expozitie in cadru restrans, preferabil doar intre ei iar AChR-ul tine rezultatele de acolo la secret.


Intrebare: daca singurul criteriu prin care se stabileste pretul de vanzare al puilor sunt trofeele din expozitii ale ancestorilor iar trofeele sunt luate fara niciun merit al cainelui ce mai ramane din chinologia romaneasca?
Raspuns: ramane doar pretul de vanzare al puilor.