...
este recunoscuta de multi inmultitori romani numai ca ei se exclud cu fatarnicie din cercul vinovatilor.
Profita intentionat de dezastrul rasei care era usor de ascuns acum 8 ani cand scriam eu despre asta prima oara iar ei ma hartuiau, imi calomniau familia si ma injurau dar azi acest adevar nu mai poate fi ascuns. Nu mai pot ascunde ca vand caini cu grave abateri de la standarul rasei si cu tare genetice de sanatate, ca vand caini care mor din ce in ce mai tineri. Nu mai pot ascunde acest adevar, il recunosc dar cauta sa se spele pe maini de nenorocirea la care au participat.
Monologul lor este acelasi, monolog inventat si brevetat de alin taga: toti sunt rai numai eu sunt bun deci luati de la mine caini si dati-i in pm pe ceilalti care va inseala cu caini atipici si bolnavi genetic. Acelasi monolog la care adera din ce in ce mai multi inmultitori de dobermani grupati in DCR si asta ca sa vanda in continuare pui.
Monologul asta tine evident la idioti, dar nu tine la cei care stiu sa se informeze si au cu ce gandi.
Pentru acestia din urma este suficient sa vada dobermanii si sa-i compare cu standardul rasei, este suficient sa se uite prin pedigree si sa vada de ce boli genetice au murit ancestorii, este suficient ca utilizand stiinta genetica sa calculeze coeficientul de risc al transmiterii bolilor genetice de care au suferit ancestorii, este suficient sa vada ca informatia despre cat traiesc dobermanii caniselor romanesti este ascunsa cu grije, este suficient sa vada unde, de la ce arbitri si in ce conditii au luat trofee dobermanii folositi de ei la reproductie, este suficient sa-i asculte pe inmultitori in momentele de extrema nervozitate cand isi dau drumul la gura, ... este suficient sa se informeze si sa gandeasca si atunci isi dau seama imediat de minciuna care le este vanduta sub invelisul inselator al "bunelor intentii".
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
