...
Cine zicea ca n-am dreptate cand spuneam ca arbitrul papp e varza la arbitrarea dobermanilor a primit un dus rece la IDC 2013 cand colegii arbitri de dobermani din strainatate l-au considerat atat de slab ca arbitru incat l-au pus sa arbitreze categoriile cele mai putin importante. N-aveau incotro nu puteau sa-l refuze ca arbitru pentru ca Romania era organizatoare iar el reprezentantul arbitrilor romani. Asa ca n-au avut incotro si i-au dat si lui sa arbitreze categoriile unde aprecierile lui aveau cel mai mic impact.
In fata acestei desconsiderari evidente papp nu s-a revoltat si a aceptat sa fie tragatorul de cizme a celor de la IDC. Nu s-a revoltat pentru ca stie bine cate parale face arbitrajul lui la dobermani.
In fond in Romania papp este chemat sa arbitreze dobermani pentru ca le da celor care trag sforile in DCR tot ce au nevoie pentru ca sa-si vanda dobermanii defectuosi. Cum zice csaba presedintele clubului : "arbitreaza bine cainii nostri".
Ca e varza papp ne-am lamurit, stiu romanii care-l cheama doar pentru ca le da usor ce au nevoie, stiu si strainii, stie si el dar aici e o problema mult mai grava. papp este seful arbitrilor romani adica se presupune ca este cel mai bun dintre arbitrii chinologi romani daca acestia l-au ales sef. Si atunci faptul ca a acceptat umilinta de a fi considerat la IDC 2013 arbitru de mana a doua nu mai este doar treaba lui. Umilinta lui se reflecta asupra intregului colegiu al arbitrilor romani al carui sef este. In fond cand cel presupus cel mai bun dintre ei este considerat un arbitru slab, ei toti cum mai sunt? Astfel papp a reusit sa-si bata joc de intregul corp al arbitrilor chinologi romani.
Dar ce a facut papp ca arbitru la categoriile pe care le-a arbitrat la IDC 2013 e si mai si. In vazul lumii dobermansitice internationale a procedat la fel ca pe maidanele patriei unde scoate ghioarle campioane doar pentru ca sunt ale cui trebuie.
Si uite asa chinologii romani s-au facut de ras in fata lumii si mi-au dat mie dreptate cand spun ca arbitrul lászló papp e varza la arbitrarea dobermanului. In plus arbitrii chinologi romani au demonstrat pastrandu-l pe papp ca sef al lor dupa aceasta isprava, ca si ei nu sunt departe de "performantele" lui.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
