Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Adunatura DCR

...
Oct 2006 Bucuresti - adunare generala a DCR.
Dupa o sambata petrecuta la un TNAR vizavi de o groapa de gunoi din comuna Cernica grupul membrilor DCR pleaca in coloana catre locul unde se va desfasura adunarea generala anuala a clubului. Amintesc aici ca TNAR-ul respectiv s-a tinut intr-un loc lipsit total de umbra, fara grupuri sanitare, fara sursa de apa pentru caini (noroc cu apa pe care o adusesem noi pentru Casi, apa care a avut mare cautare si la ceilalti dobermani insetati), fara control medical al cainilor la intrare, ... adica o nenorocire de expozitie care incalca orice norma de bun-simt daca nu de organizare.  Spuneam ca dupa terminarea TNAR-ului membri DCR au plecat intr-o coloana de masini catre locul de desfasurare a adunarii generale in frunte cu sefu si cu organizatorii adunarii adica dobermanistii din Bucuresti. Dupa un drum lung am ajuns in fine la un popas de pe soseaua de centura a Bucurestiului. Se spunea ca locul cu pricina era bine cunoscut de bucurestenii dobermanisti care trageau adesea aici ca sa bea ... si ei una mica. Dupa ce au lasat masinile in parcare cu cainii inchisi in masini (sic!) au intrat in localul respectiv. Adunarea anuala a DCR-ului fusese organizata intr-o sala mizerabila cu podelele mirosind a vin acru si a urina, sala separata printr-o perdea soioasa de o alta incapere unde avea loc o nunta cu manele.
DCR-istii incantati nevoie mare de aceasta ambianta "selecta" ("o crasma cu pahare soioase si geamuri murdare" visul lui catalin ionete zis si cimbru sau bocanc bunul lor prieten de pe forumul de kkt) s-au pornit cu grabire sa goleasca sticla de palinca adusa de sefu. Nevasta-mea si cu fiul meu ingroziti de mizeria din jur si convinsi ca au toate sansele sa faca o hepatita sau sa se procopsesaca cu un sifilis de la paharele mizerabile sau de la orice obiect atins in acesta bomba care dupa aspect servea intalnirilor dintre tir-isti si fetele de pe centura au gasit repede un motiv sa se scuze si sa plece.
Asta a fost primul nostru contact cu membri DCR.
Oroare de-a dreptul, mai ales ca in lipsa dobermanistii romani (vai ce "cinste" degradanta) o alesesera pe sotia mea in unanimitate si la propunerea lui dragomir secretara DCR.

Ce rusine am putut suferi sa fim asociati cu astfel de indivizi.
Evident ca din acel moment sotia mea a cautat cat mai repede sa plece din DCR.

PS:De ce va spun astea? Ca voi care nu-i cunosteti sa nu gresiti ca noi. Evident sa nu gresiti voi care sunteti ca noi ca daca sunteti ca ei nu-i problema o sa va simtiti ok.