...
Singura expozitie de club de care nu vorbesc inmultitorii grupati in DCR pe site-ul lor este expozitia din Bucuresti oct. 2006.
Au uitat de ea in mod intentionat.
Sa va spun de ce zic ca au uitat in mod intentionat.
Au uitat pentru ca acolo la Bucuresti in oct 2006 manariile lor au fost filmate de mine. Evident filmate absolut din intamplare. Eram la prima expozitie de club si doream sa invat cat mai repede cum se prezinta dobermanul in expozitie. Luasem aparatul de filmat pentru ca apoi acasa sa studiez filmul si sa invat pe baza celor filmate de mine cum trebuie sa procedez.
Acasa insa ... surpriza.
Filmul imortalizase altceva decat tehnica de prezentare a dobermanului. Imortalizase smecheria, aranjamentul, ... oricum vreti voi sa-i spuneti dar nu un concurs din care cel mai bun castiga asa cum credeam eu ca este o expozitie de club. Initial am avut dubii. Daca interpretarea a ce am vazut eu acolo este pur subiectiva? Daca doar mi s-a parut?
Asa ca am avut rabdare si am asteptat sa recunoasca singuri cum procedeaza in expozitii. Sa ne spuna chiar ei cu gura lor cum procedeaza. Treptat, treptat, greu, la draci, cand nu se
asteptau sa-i ascult au recunoscut. Au recunoscut ca in expozitii totul este un
aranjament intre inmultitorii-smenari si arbitru pentru ca ei smenarii
sa obtina din partea arbitrilor trofeele necesare coafarii unor ghioarle bolnave genetic.
Coafare absolut necesara pentru ca apoi cu trofeele respective trecute
in CV sa vanda puii acestor ghioarle cat mai scump posibil.
Asa ca atunci in oct 2006 la Expo DCR Bucuresti am invatat ceva pe care apoi aveau sa-l recunoasca singuri inmultitorii-smenari. Am invatat de la ei ca n-are rost sa te duci in expozitii daca nu esti ca ei adica inmultitor-smenar, daca nu esti dispus ca ei sa aranjezi cu arbitrul sa-ti dea ce-ti trebuie, sau chiar sa platesti pentru trofeul ravnit. Am invatat asta de la inmultitorii-smenari si pentru ca singuri au spus ca asa fac ca sa ia titluri nu mai am dubii astazi cum aveam in 2006. Am interpretat eu bine ce am vazut acum opt ani in filmul respectiv. Cu alte cuvinte am inteles de la ei ca n-are rost sa te duci in expozitie daca doresti o competitie corecta.
Si ar mai fi o intrebare. Daca clubul de rasa DCR nu este un paravan pentru inmultitorii-smenari de ce ascund ca a existat in oct 2006 la Bucuresti o expozitie de club?
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
