...
Dupa opt ani de cand ii cunosc pe cei care-si zic crescatori romani de dobermani grupati sau nu in DCR nu cred nimic din ce spun ei.
Sa vedeti de ce nu cred.
De ce sa cred de exemplu ca dobermanii lor sunt sanatosi cand am sute de exemple ca nu sunt asa. Am sute de exemple si statistici oficiale care spun ca dobermanii lor mor din ce in ce mai tineri. De ce sa cred ca sunt sanatosi cand vad cum ascund mortii tineri? Si cel mai mult si mai mult de ce sa cred ca au dobermani sanatosi cand eva chivu membra in conducerea DCR spune public ca nu-i asa, ca au probleme grave de sanatate pentru ca "DCM-ul este in toate liniile"?
De ce sa cred de exemplu ca expozitiile nu sunt "aranjate" cand ei crescatori, dresori, handleri recunosc ca "aranjeaza" expozitiile ca sa obtina ce le trebuie pentru "coafarea" caniselor? De ce sa cred ca arbitrii chemati sa le arbitreze cainii sunt obiectivi cand presedintele lor, acelasi de opt ani incoace spune mai mult decat elocvent ca "ei invita doar arbitrii care arbitreaza bine cainii lor"? De ce sa cred ca trofeele sunt luate pe merit cand ei cei din sistem spun ca "trebuie sa pupi in kr, sa sponsorizezi sau sa faci parte din ACh locale ca sa iei trofee"? De ce sa cred ca dobermanul X sau Y a luat trofeele prezentate in CV pe merit cand ei care merg in expozitii povestesc ca un CACIB se "cumpara"?
De ce sa cred ca dobermanul X scos la vanzare este din ... si din ... cum afirma ei crescatorii? De ce sa cred asta cand tot ei spun ca pedigreeul, adica certificatul de origine, actul cu semnaturi si stampile ca sa para cat mai oficial se acorda printr-o simpla declaratie a proprietarului femelei? De ce sa cred ca am un pui din ... si din ... cand ei din sistem declara ca dobermanul X poate fi puiul oricarei femele cu orice mascul pentru ca nimeni nu verifica daca este asa? De ce sa cred ca pedigreeul este sacrosant cand tot ei din sistem spun ca "in Romania orice act poate fi falsificat si utilizat fara probleme"?
De ce sa cred ca testele de sanatate genetica sunt asiguratorii pentru viitorul genetic pozitiv al rasei cand chiar cel care a conceput si care executa testul respectiv spune ca testul nu garanteaza ca dobermanul nu va face boala ci doar ca nu o are in momentul recoltarii probei. Si aici ar mai fi o intrebare: ce ne facem cu cipul care poate fi usor plimbat de la un caine la altul lucru insinuat chiar de o persoana din sistem?
In concluzie de ce sa cred in lucruri in care ei crescatori, dresori, handleri, adica cei din sistem nu cred ba din contra afirma clar in mod public ca nu este asa cum imi cer ei mie sa cred? De ce sa cred ca sunt sanatosi dobermanii lor cand ei povestesc cat sunt de bolnavi? De ce sa cred ca trofeele sunt luate pe merit cand ei ne spun ca aranjeza expozitiile sau cumpara trofeele? De ce sa cred ca ceeea ce scrie in pedigree este corect cand ei spun ca nu este asa? De ce sa cred ca testele de sanatate genetica sunt valabile cand cel care le face spune ca nu sunt?
Si atunci ... de ce sa cred?
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
