zice cea cu limbaj de boarfa de pe centura capitalei intoarsa acasa la ea si rasplatita cu postul de presedinta cu disciplina la ACh Suceava, asta pentru zelul cu care improasca cu injurii si calomnii in stanga si in dreapta
Vai mama ei de asociatie cu asa ... presedinti. Dar sa trecem peste asta. In fond e vorba despre cainarii suceveni si fiecare are dreptul democratic sa isi aleaga tovarasii ...
Vorbeste individa asta despre tzepele pe care le dau pet-shop-urile cumparatorilor.
Cica originea cainilor din pet shop-uri ("provenienta") este incerta.
Wawww!
Pentru prostovani le zice bine.
In realitate pentru cei care stiu provenienta cainilor de rasa de la canise este tot atat de incerta ca si provenienta cainilor de rasa vanduti in pet shop-uri si asta pentru ca certificatul de origine (pedigreeul) se elibereaza pe baza declaratiei date de proprietarul femelei fara verificare, proprietar care are interese directe legate de vanzarea cat mai buna a puilor. In felul asta la fel ca la petshop unde trebuie sa crezi pe cuvant vanzatorul in ceea ce priveste provenienta puiului pentru cainii de la canisa trebuie sa-l crezi pe cuvant pe proprietar.Exista totusi o diferenta.
Diferenta este la pretul de vanzare. Vanzatorul proprietar de canisa a platit pedigreeul si trebuie sa recupereze banii, la fel cum a platit si trofeele cu care au fost incarcati parintii cei declarati (nu neaparat reali) ai puiului si trebuie sa recupereze banii respectivi.Asa ca ei nu sunt nemernici, ei nu dau tzepe cu caini de rasa ca cei din pet shop-uri, ei dau adevarate tunuri. Asta pentru ca ei vand aceleasi mizerii de dobermani dar ii vand cu mult mai scump (sute de euro daca nu chiar o mie) pentru ca ... au cheltuieli pentru ... abureala. Trebuie sa plateasca un intreg sistem chinologic care sa-i ajute sa ameteasca prostii.
Asa ca puiul de la canisa este la fel de incert ca provenienta ca cel din pet shop-uri numai ca e mai scump pentru ca proprietarul canisei are cheltuieli suplimentare pentru aburirea cumparatorului (pedigree pe simpla declaratie a proprietarului femelei si fara verificare, trofee cumparate, taxe la asociatii, care asociatii trebuie sa creeze cumparatorilor impresia ca totul este oficial si corect, certificate de sanatate care servesc ca frectia la piciorul de lemn, ... ).
PS: Asta ca sa nu mai pomenesc nu de o teapa, nu de un tun, ci de o advarata coloana a infinitului pe care inmultitorii de dobermani asociati in DCR (creat tot pentru aburirea prostovanilor) o trag cumparatorilor la capitolul sanatate genetica. Mor dobermanii lor pe capete inainte de a implini varsta de 5 ani. Mor pentru ca lor le pasa doar de cati bani scot din vanzari si ii doare exact in cur de rasa.