Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

miercuri, 2 aprilie 2014

Dobermanul si dresorul

...
Cica dobermanul dat la dresor il indrageste pe acesta de nu se mai poate. Ca dragostea asta este direct proportionala cu priceperea dresorului si ca este o lauda nemaipomenita pentru dresor ca se face indragit de animal. Doamne cata prostie se ascunde intr-o astfel de afirmatie care se refera la dresura unui caine de paza si de protectie care trebuie sa-l indrageasca/asculte doar pe stapan si nu pe dresorul care in fond trebuie sa ramana ceeace este el pentru caine si anume un strain. 
Dar sa trecem peste prostiile debitate de cei care se pretind crescatori de dobermani care sunt asa de evidente ca nu mai trebuie demonstrate si sa va povestesc cum statea treaba cu indragitul dresorului in cazul lui Casi al meu. 
Mama mama ce l-a indragit Casi pe luigi carstinoiu. 
L-a indragit pe luigi cu toate ca acesta care facea lectiile de dresura pe strada printre masini l-a scos viu si nevatamat (ce noroc extraordinar pe cainele meu care s-a ales doar cu o zgarietura pe spate) de sub rotile unei masini ( unde ajunsese din vina dresorului). L-a indragit pentru ca eu ii dadeam sa manance doar bobite superpremium asa cum ma sfatuise cristian dragomir seful lui luigi si cel care mi l-a recomandat ca dresor iar luigi pretindea pentru dresura sa-i pregatesc muschi de vita fiert si taiat cubulete. Asa ca il astepta Casi al meu cu sufletul la gura ca sa infulece papa bun. Oricum in zeci de sedinte de dresura nu l-a invatat decat cele patru comenzi de baza ale dresurii de companie pentru ca ori nu se pricepea, ori n-avea interesul/ordinul sa-l invete altceva. Asa ca dupa zeci de sedinte platite, Casi al meu stia tot ce invatase dupa primele 5-6 sedinte de dresura dar tremura de nerabdare asteptandu-l pe luigi, strainul cu tasca pe burta, tasca pe care eu o umpleam cu cubulete de carne fiarta.  Si cand te gandesti ca asta este dresura pe care o fac ciumecii astia grupati sau nu in DCR pentru un caine de paza si de protectie care trebuia sa ma apere pe mine de straini, nu viceversa; iti dai seama ca astia daca tu habar n-ai cum trebuie dresat dobermanul, iti strica cainele intentionat sau din prostie.