Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

sâmbătă, 29 martie 2014

Ciumecii romani inmultitori de dobermani

...
sunt vegani.
Cica-i doare rau pe inmultitorii romani de dobermani suferinta animalelor sacrificate pentru a fi apoi mancate, drept urmare s-au hotarat sa nu mai puna gura pe carne si sa se hraneasca doar cu vegetale.
Las la o parte niste intrebari firesti dar extraordinar de grele pentru astfel de indivizi si individe si anume: de ce nu sufera ei si cand ciopartesc de vii cartofii aruncandu-i apoi neraposati inca in tigaia cu ulei incins, sau de ce nu se cutremura in fata supliciului la care supun patrunjelul smuls din gradina si pe care il arunca apoi frematand inca de viata in oala cu apa clocotita pregatita pentru supa?
Las deoparte aceste intrebari grele rau pentru niste oameni care nu stiu sa faca altceva decat sa traiasca din genitale de caini si pun intrebarea esentiala care defineste ipocrizia acestor indivizi si individe pusi pe capatuiala: de ce nu se cutremura atunci cand inmultesc dobermani cu grave tare genetice de sanatate aducand pe lume caini care vor suferi groaznic si vor muri tineri de bolile mostenite de la parintii lor?
De ce nu se cutremura fatarnicii astia in fata suferintei prin care trec aproape toti dobermanii adusi pe lume de ei?
Exista un singur raspuns si el apare ca uleiul la suprafata apei: nu se cutremura prefacutii astia pentru ca le sunt foarte dragi banii pe care-i fac din comertul cu mortaciuni.