...
Adevar care a inceput sa fie recunoscut de inmultitori.
Acum 7 ani ma alungau cu pietre cand spuneam asta si mobilizau tinerele sperante ca test de fidelitate fata de cauza inmultitului de ghioarle bolnave pe post de dobermani practicat de clubul de rasa DCR sa ma injure, sa-mi denigreze fiul si sotia si sa ne ameninte.
Acum au inceput din ce in ce mai multi sa recunoasca si sa caute solutii.
Se invart insa in cerc pentru ca solutia este legata de insasi scopul pe care l-au avut si pe care-l au inca atunci cand ei au devenit inmultitori de dobermani. E vorba de dorinta lor de a obtine bani din inmultirea dobermanului.
Pentru asta s-au asociat in cluburi nationale si internationale, si-au facut legi si regulamente care sa le serveasca interesele materiale, au deturnat selectia exemplarelor bune de inmultit de la criteriile naturale si firesti: aspect, temperament, sanatate, axandu-se doar pe criteriul titlurile obtinute in expozitii, pe care expozitii le puteau "aranja" usor in scopul "toaletarii caniselor" personale.
Acum s-a ajuns aici si nu este cale de intoarcere pentru ca ar trebui sa se schimbe in primul rand ei inmultitorii, sa devina alti oameni decat cei selectionati ca inmultitori timp de zeci de ani doar pe criteriul goanei dupa bani. Sa-si sacrifice interesele materiale excluzand de exemplu de la inmultit campionii cei putrezi de bolnavi precum si cea mai mare parte a dobermanilor pe care-i au in batatura si care nu corespund celor trei criterii de selectie aspect/temperament/sanatate punand pret in primul rand pe sanatate si sa se preocupe doar de viitorul rasei.
Vor putea face asta?
Eu sunt sceptic pentru ca acum cand adevarul privind rasa doberman nu mai poate fi ascuns vad cum lupii imbraca blana de oaie cantand aria: toti sunt de vina numai eu si cainii mei nu. Asta doar ca sa profite de pe urma dezastrului rasei si sa-si traga spuza pe turta.
Asa ca ramane cum am spus de nenumarate ori: problema rasei doberman este problema de caracter a inmultitorilor rasei.
Si cine sa-i schimbe pe inmultitori daca ei sunt peste tot de jos pana sus in ierarhie cu aceeasi unica dorinta: sa faca bani?
Doar o minune mai poate salva rasa doberman.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
