A fost IDC in Romania si a adus cu el clarificari mai mult decat necesare. In primul rand a aratat ca pentru a ajunge pe podium in expozitii de un asa nivel ridicat dobermanii inmultitorilor romani membri DCR au nevoie de papp in ring si in al doilea rand ca fara papp in ring pot ajunge pe podium doar in functie de persoana care tine lesa.
IDC 2013 a adeverit astfel ceea ce spun eu de mai bine de 7 ani incoace si ceea ce si ei inmultitorii romani de dobermani recunosc: ca ei au dobermani slab calitativ care au nevoie de "aranjamente" ca sa ia si ei ceva in expozitii.Ar mai fi totusi un comentariu.
Ce-am facut cu asta, adica cu trofeele luate asa?
S-au albit pedigreele?
Nu mai sunt mortaciuni dobermanii respectivi?
Nu mai mor puii lor pe capete tineri de boli genetice grave?
Ba da.
IDC 2013 a fost astfel doar o ocazie mult asteptata de negustorii de dobermani membri DCR (si de mine ca aveam nevoie de dovezi) ca sa poata apoi sa-si faca reclama mincinoasa valorizand aiurea niste mortaciuni pe post de doberman pe baza unui criteriu subiectiv (trofeele luate prin "aranjamente") .
Aici e problema pe care a introdus-o show-ul. Cainii sunt considerati valorosi (buni de inmultit) in functie de proprietarul canisei unde au vazut lumina zilei si/sau functie de cel care tine lesa in ring si nu functie de ce este in interesul rasei sa fie: aspectul exterior, temperament si in primul rand sanatate. Asta-i cauza dezastrului rasei.PS: Le multumesc ciumecilor ca scriu. Imi ofera astfel idei pentru un nou articol.
