...
dar ma citeste cu nesat.
De unde stiu?
Stiu pentru ca stiu tot ce se intampla atunci cand cineva intra pe blogul meu. Mai simplu pentru nespecialisti: stiu cine imi intra in casa si ce face in casa mea. Poate sa se ascunda in spatele a n proxi, a telefonului mobil, a tabletei, a calculatorului de la serviciu sau de orinde ar fi el, a clonei, a prietenului/prietenei, sa copieze text de pe blogul meu ca sa-l dea si altora pentru informare si comentarii, sa ma viziteze timp chiar si de o nanosecunda, sa ma viziteze doar noaptea la ore mici ... ca tot degeaba. La fel de bine stiu tot despre cei care imi dau mail-uri sub diverse nume de imprumut.
N-are rost sa se ascunda si evident ei inmultiorii tzepari grupati sau nu in DCR n-are sens sa ma citeasca pentru ca ei stiu mai bine decat povestesc eu cum dau tzepe si n-au de gand sa se schimbe. Asa i-a educat ma-sa, asa se simt ei bine, mai castiga si un ban pentru potol, posirca, ... ca de alta meserie nu-s in stare si asa o sa ramana pana mor de batranete. Procesul lor educativ s-a incheiat demult cu un mare esec. Sunt o cauza pierduta. Ar fi tragic la varsta si experienta mea sa incerc reeducarea unor astfel de indivizi si individe.
Eu scriu doar pentru cei care nu-i cunosc pe acesti inmultori ca sa nu se lase amagiti de ei. Sa nu cumpere cu sute de euro bucata mortaciuni pe post de dobermani. Sa nu se lase amagiti ca expozitiile canine se desfasoara corect. Sa stie ca acolo in expozitii inmultitorii aranjeaza cu arbitrul sa primeasca ce au nevoie ca sa-si faca reclama canisei sau pur si simplu cumpara trofeul. Sa stie ca de fapt dobermanistica romaneasca este o mare minciuna.
Asta-i singurul motiv pentru care scriu de opt ani si caut sa vad cine ma citeste. Si sunt foarte bucuros cand constat ca sunt citit de oameni dornici sa se informeze si care gandesc. Asta-i traficul pe care-l poftesc. Astia sunt oamenii pe care-i astept pe blogul meu.
Si toate astea pentru ca aici pe blog eu incerc sa fac un serviciu rasei, un serviciu celor care dorind sa cumpere dobermani citesc si gandesc si un deserviciu tzeparilor reuniti sau nu in DCR membru IDC, membru AChR, ...
Asa ca e bine ca nu-i pasa de cele scrise de mine dar eu ii recomand pentru sanatatea ei psihica (ca deja sta foarte rau la capitolul asta) precum si sanatatea ... unghiilor naturale (nu adaugate) sa mai faca un mic pas si anume sa nu ma mai citeasca. Si-ar regasi astfel poate echilibrul pierdut in lumea de kkt in care ii place sa traiasca.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
