"The dog CANNOT be used for breeding ..."si este dat pentru adoptie la varsta de 2 ani de o inmultitoare de dobermani.
Oare de ce nu-i bun de inmultit?
Prietenii stiu de ce.
Evident un handicap ... genetic transmis cu mare probabilitate de la mamica "del Nasi" a lui.
Care mamica acum cativa ani cand spuneam cu mare probabilitate (calculata conform stiintei genetice) ca nu-i buna de inmultit pentru ca va face pui handicapati ... genetic vicepresa autoarea montei respective dadea ochii peste cap spunand: auziti voi ce zice asta, o "del Nasi" nu-i buna.
Interesant, mai ales ca si ala care dreseaza cutii de vopsea are un frate de-al handicapatului, care frate are si el toate sanse sa ajunga ... handicapat.
Dar sa trecem pentru ca eu stiu ca am dreptate in proportiile oferite de stiinta geneticii. Mai corect nu eu am dreptate, genetica are dreptate.
Altceva vreau eu sa arat in acest articol.
Ca un simplu iubitor de caini am ograda plina de femele si masculi.
N-am nici-un castig material, nu inmultesc si evident nu vand caini.
Ii intretin doar din banii mei.
E greu cu 10 caini dar daca mi-ar cere cineva sa dau unul dintre ei n-as face-o nici daca mi-ar taia o mana sau un picior.
Atunci de ce inmultitoarea respectiva nu pastreaza dobermanul cu probleme? De ce nu-l pastreaza mai ales pentru ca la doi ani este deja atasat de ea si de familia ei si evident animalul va suferi o trauma la despartire?
Oricum ea spre deosebire de mine face bani din "cainereala", adica inmulteste si vinde dobermani si ar putea din banii castigati sa cheltuiasca cativa banuti si sa-l intretina.
De ce n-o face?
Exista o singura explicatie: nu-i ca mine.
Ea nu iubeste cainii, ea traieste din vanzarea de dobermani si atunci in cel mai pragmatic mod se debaraseaza de cainii care nu-i folosesc la inmultire. Se debaraseaza de cainii care consuma si nu produc.
Asta voiam sa scot in evidenta.
Inmultitorii romani de dobermani grupati sau nu in DCR nu iubesc cainii ci banii pe care-i pot obtine cu ajutorul lor.
PS: O sa se spuna iar : "uitati cum se bucura asta iar de nenorocirea care a dat peste un sarman doberman". Nu ma bucur, ma doare si scriu sperand mereu ca fiecare articol al meu va mai destepta cativa batuti in cap care renuntand sa le mai cumpere aceste mortaciuni pe post de dobermani vor duce treptat la disparitia inmultitorilor criminali care pentru bani si orgolii duc rasa doberman la dezastru.
