Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

duminică, 6 aprilie 2014

Respectul fata de animal (continuare 1)

...
Ca sa cresti animale in cele mai bune conditii trebuie in primul rand sa le respecti. Sa-ti dai seama ca sunt si ele niste suflete care au nevoie de grije si atentie din partea ta.
 

Idiotenia cu cainele tinut acasa la el in cusca cu zabrele, cu spatiul de miscare redus aproape la zero este o dovada a lipsei de respect fata de caine.  El are dreptul la libertate la fel ca orice fiinta.
 

Taranul roman care face cotet de lemn cainelui, cotet in care sa nu intre apa si vantul si pune acest cotet in curte sau chiar leaga cainele cu lant lung de cativa metri da dovada de infinit mai mare respect fata de animal decat inmultitorul roman care-l ingesuie in cusca cu zabrele, il inghesuie acolo asa cum sta sardeaua in conserva. 

Inmultitorul roman tine acasa dobermanii in custi cu gratii, ii tine ca pe fiarele salbatice pentru ca el iubeste doar euroii produsi de genitalele cainilor. Pentru el cainele este doar o sursa de venit si face cu cainii lui ... o linie de productie.

Despre ce respect fata de animal sa vorbim cand ne uitam la coloanele de custi cu zabrele din casa celor care inmultesc caini.
Acolo nu vedem decat linii de productie industriala de dobermani cu singurul scop cel industrial adica ... castigarea de bani.


De ce sa ne mai miram ca inmultesc mortaciuni pe post de dobermani, mortaciuni tinute in custi cu gratii de fier ca animalele salbatice? Tinute inghesuite si idiotizate ca sa nu deranjeze si sa consume putin. Ele se gasesc acolo doar ca obiecte, nu ca fiinte. Obiecte asezate in ordine de productie si pregatite pentru a aduce cu genitalele lor venituri stapanului. Pentru bani indivizii si individele astea cred eu ca ar inmulti orice ar prinde.