...
Cum se lauda ei inmultitorii romani ca sa-si faca reclama?
Singura posibilitate de a se lauda este legata de participarea la concursurile canine acolo unde se dau trofeele cu care ei sa-si "toaleteze canisele". Scopul "toaletarii caniselor" este unul singur: sa vanda cat mai scump puii de dobermani ei fiind de fapt doar niste negustori de caini. Asta n-ar fi o problema numai ca reclama pe care si-o fac este mincinoasa.
De ce?
O sa incerc sa va explic de ce.
La expozitiile interne organizate de AChR sau de clubul de rasa e simplu pentru ei. Aici detin controlul absolut pentru ca ei stabilesc regulile jocului si tot ei inmultitorii romani selectioneaza arbitri care vor fi invitati ca sa le arbitreze cainii. Selectia se face in asa fel incat sa fie invitati doar arbitri care le satisfac dorintele ("care arbitreaza bine cainii nostri") adica le dau trofeele necesare.
La expozitiile externe e mai greu pentru ca acolo arbitri sunt invitati de alti inmultitori si anume de inmultitorii din tarile in care se desfasoara expozitiile si nu de ei, inmultitorii romani.
Ce pot face atunci?
O solutie pe care au gasit-o este sa monteze femelele lor la masculii din tarile importante dobermanistic vorbind (Germania, Italia, Ungaria, Rusia, ...) eventual chiar la masculii arbitrilor internationali cei mai invitati la expozitiile mari externe.
O alta solutie gasita este sa importe pentru a fi inmultite chiar femele din aceleasi tari importante dobermanistic vorbind preferabil din canisele arbitrilor cei mai invitati la expozitiile mari externe sau din canisele satelite ale acestora.
Ambele solutii prezentate mai sus le ofera inmultitorilor romani de dobermani speranta ca incuscrindu-se cu cainii celor care au painea si cutitul la nivel international li se va mai lasa din cand in cand si lor cate un os de ros.
Alta solutie pe care au gasit-o este sa mearga la expozitii in tari cu o slaba miscare dobermanistica unde cainii lor sunt lei paralei si unde pot obtine usor titlul de campion al tarii respective. De exemplu Bulgaria, Moldova, ... sau sa mearga chiar in tari cu mai mare traditie dobermanistica dar in expozitii de mai mica importanta unde concurenta nu este asa de acerba si sa-si inscrie caini la clase cu concurenta scazuta sau deloc sau la clase de o mai mica importanta.
O alta solutie aplicata de inmultitorii romani de dobermani se bazeaza pe manipularea informatiei privind clasamanetul prezentand ce s-a intamplat acolo in mod partial astfel incat rezultatele lor modeste sa para ca fiind foarte bune.
Exemple
1. Zic ei: "am luat locul doi" fara sa spuna insa ca locul doi e ultimul
2. Mai zic: "am luat locul unu" fara sa spuna ca au fost doar doi participanti si fara sa pomeneasca ca al doilea a fost un caine modest ca valoare sau fara pretentii.
3. "Am luat locul 5 din 29 de participanti" se lauda fara sa spuna ca primii patru au fost clasificati pentru ca asa prevede regulamentul expozitional iar restul de 25 printre care si dobermanul lor au fost la gramada neclasificati.
4. "Am concurat cu 40 de femele (deobicei se exagereaza putin numarul) arbitrate de un arbitru cu mare experienta si am luat excelent care-i calificativ maxim" dar nu spune ca nu s-a clasat in primele patru care sunt clasificate conform regulamentului ci a terminat la gramada cu restul de femele, nu spune ca arbitrul respectiv era acasa la el arbitrand o expozitie pe care avea tot interesul s-o promoveze nu sa goneasca platitorii, ca tatal femelei respective era dintr-o canisa a unui conational de-al arbitrului si ca oricum cu excelent sau nu tot pierzatoare era femela daca n-a prins podiumul ...
...
Concluzia: rezultatele dobermanilor lor sunt aranjate dupa interesul inmultitorului sau sunt prezentate mai bune decat sunt prin manipularea adevarului . De cele mai multe ori rezultatele nu au nicio legatura cu valoarea dobermanului ci cu aranjamente de culise. Asa ca nu va lasati pacaliti cu rezultatele publicate de inmultitorii romani. Uitati-va in pedigree sa vedeti ce mortaciuni inmultesc ei si intrebati mereu : "cat va traiesc voua dobermanii"? Asta pentru ca dobermanii lor rar, foarte rar depasesc varsta de 5 ani.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
