...
Peste tot pe unde ma uit astia care inmultesc ghioarle bolnave pe post de dobermani membri sau nu in DCR si care au neobrazarea sa ceara si 1000 de euro pentru un pui in general bolnav genetic plang de mila unor maidanezi abandonati.
Mor zic ei de dragoste fata de sarmanii maidanezi si pentru salvarea acestora au gasit solutia ne recomanda noua iubitorilor de caini sa adoptam maidanezi.
Noi iubitorii de caini adoptam maidanezi si ii intretinem pe banii nostri pana mor de batranete si asta pentru ca iubim cainii, dar ei? Ei inmultitorii de ghioarle bolnave pe post de dobermani asociati sau nu in DCR adopta sau nu maidanezi? Ei care iau bani de la noi pentru mizeriile de dobermani pe care le inmultesc adopta maidanezi?
E zic ca nu adopta decat foarte rar si atunci tipa de nu mai pot ca au adoptat.
Dar de ce ne recomanda noua iubitorilor de caini (unor amatori cum suntem noi care nu crestem si nu vindem caini) sa facem ceva de care ei a caror profesie este sa creasca si sa vanda caini se derobeaza aproape in totalitate?
Raspunsul este simplu. Ei nu sunt hobby-sti care in timpul lor liber cresc dobermani, ei sunt doar negustori care vand caini si care cauta profit din cresterea cainilor iar maidanezii nu le aduc profit ba din contra sunt o sursa de paguba pentru ei. Numai ca acest lucru nu-l pot recunoaste public si atunci pentru ca asa e moda in momentul asta se induioseaza demagogic, publica povesti siropoase, plang la comanda pe net de mila cainilor abandonati pasand insa sarcina intretinerii zecilor de mii de maidanezi tot noua iubitorilor de caini. Tot noi zic ei ca trebuie sa platim pentru intretinerea maidanezilor tot asa cum tot noi intretinem din banii nostri intreg sistemul chinologic romanesc si evident si pe ei inmultitorii romani de dobermani membri sau nu in DCR cu familiile lor cu tot.
Chinologia romaneasca (oare numai ea) la asta se rezuma. O mana de "destepti" (citeste sistemul chinologic) traiesc din banii "prostilor" (citeste iubitorii de caini) stimuland si apoi speculand dragostea dezinteresata a acestora din urma fata de caini.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
