...
Intai s-a inventat showul.
Dupa care s-au inventat arbitrii precum si asociatiile canine.
Asociatii si cluburi canine conduse de unii care s-au catarat acolo si care astfel au devenit sefi.
Sefii astia au inventat apoi regulamente care sa le permita lor sefilor sa invite la showuri arbitri.
Apoi sefii au trecut la organizarea anuala a zeci de showuri locale, regionale, nationale si la invitarea arbitrilor in aceste showuri.
Cum si sefii aveau caini pe care-i bagau in ring ca sa fie arbitrati au invatat repede ca interesul lor este sa invite doar "arbitri care arbitreaza bine cainii lor". Adica arbitri care le dau lor sefilor trofeele pe care ei considera ca le merita cainii lor. Si uite ca arbitri cei zelosi nevoie mare au umplut cainii sefilor de trofee multe si importante asta fireste ca sa vada sefii cat de bine le arbitreaza ei cainii si sa mai fie invitati si platiti si alta data. Acum cu trofeele cele multe si grele ca importanta in batatura ce sa faca sefii? Trebuie sa serveasca la ceva si aceste trofee. Au umblat sefii putin pe la regulamente ca de aia sunt sefi ca sa reglementeze activitatea canina si au oferit showului rolul primordial in stabilirea cainilor buni de inmultit. Au creat astfel o ierarhie a cainilor in functie de trofeele cele mincinoase. Mincinoase pentru ca sunt obtinute prin "aranjamete". Ierarhie falsa desigur dar ce conteaza daca a fost reglementata in toata regula de sefii cei cu sigle, stampile, precum si cu painea si cutitul, deci cu putere de reglementare acceptata fara cracnire de cei mai mici care i-au suit sus si care ravnesc si ei sa devina sefi intr-o zi.
In felul asta cainii sefilor si ai celor la care sefii au interes au fost facuti celebri in showuri "aranjate", iar celebritatea parintilor creste foarte mult pretul de vanzarea al puilor lor.
Asadar succesul financiar pleaca deci de la show.
De pe urma showului cel "aranjat" se fac afacerile cu dobermani.
Cine nu poate "aranja" showul vinde greu si in paguba si va abandona.
Cine poate "aranja" showul nu conteaza ce mortaciuni are si inmulteste, nimeni nu se uita la sanatatea genetica, la caracter ci doar la celebritatea "fabricata" cu arbitrul in ring.
Asta-i cauza raului: o selectie contra naturii.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
