Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

marți, 25 octombrie 2016

Libertatea de creștere a dobermanului

...
Este o absurditate sau o manipulare să pledezi pentru o libertate care există deja. Eu n-am auzit că acei care înmulțesc dobermani fără drept de creștere sunt hăituiți cu jandarmii,  cum n-am auzit ca vreun crescător de dobermani să facă pușcărie pentru că a înmulțit dobermani fără drept de montă.
Fiecare înmulțește ce vrea el cu drept de montă sau nu.
Unde intervine problema de care suferă frustratul care strigă că nu este libertate de creștere?
Problema intervine la prețul de vânzare al puilor.
Suferă că nu poate vinde la fel de scump ca acei care spre deosebire de el bagă bani și timp pentru dresură, trofee, examene, ...
Ca să fiu corect o să reamintesc aici ceea ce știm cu toții: calitatea dobermanilor înmulțiți nu este cea reală, ci este cel mai adesea fabricată cu ajutorul dresorilor, arbitrilor și relațiilor din lumea chinologică și n-are nimic de-a face cu sănătatea genetică, aproape nimic cu temperamentul și foarte puțin cu trăsăturile specifice rasei.
Procesul ăsta de fabricare artificială a calității puilor de câini de rasă, proces pentru care s-au înființat asociațiile și cluburile canine naționale și internaționale și care este absolut necesar pentru amăgirea cumpărătorilor costa. Costă și se amortizează din prețul de vânzare al puilor.
Frustratul nostru însă se vrea mai șmecher. El vrea să vândă același kkt de dobermani bolnavi genetic și cu abateri de la standardul rasei dar fără cheltuieli ca ceilalți și atunci amăgește și el cum poate și pe cine nu-l cunoaște țipând: vreau libertate de creștere.