Ani de zile au stat la coadă pentru IDC Sieger și IDC Siegerin și ... nimic. Asta-i roade acum. Trofeele maxime ale IDC-ului cele care cresc extrem de mult prețul de vânzare al puilor nu s-au lipit de câinii lor. Trofeele mult râvnite pentru ca ghioarlele lor bolnave genetic pe post de dobermani sa le aducă bogăția. An de an după eșecurile de la IDC clamau de fiecare dată că "nu-i nimic, am câștigat experiență pentru anii următori", dar în anii următori rămâneau tot cu ... experiența.
Unii mai isteți dintre ei și-au dat seama că nu au relațiile și banii necesari și au încercat driblarea adică mai pe românește șmecherirea arbitrilor. Adică s-au lipit în expoziție de un crescător celebru pe post de handler sau de un handler care prezinta câinii unui crescător cu "notorietate". Alții cu IQ mai mic plini de ei nevoie mare s-au îmbățoșat ca niște cocoși în lupta cu elefantul și s-au luat la trântă cu mai marii IDC-ului. In cazul celor din urmă nu-i vorba de lipsa intenționată de diplomație ci de prostie crasă. Acum prostovanii care au dat cu bâta în baltă izolându-se singuri atât de cei răi cat si de cei buni luând-o evident peste bot se vaită că nu-i democrație în IDC. Dar ce, în DCR e democrație? Ce la ei în țară în expozițiile organizate dau trofeele puse în joc oricărui neica nimeni cu câine bun sau e nevoie neapărat de relații sau bani pentru ca respectivul să ia trofee? De ce la IDC ar fi altfel decât la ei în România? La IDC taie și spânzură Wiblihauser și ai lui acordând trofee cui vor ei, iar în România taie și spânzură csaba andrei majoros și cei din AChR și ACh locale. Fiecare pe tarlaua lui își exercită puterea discreționară în acordarea de trofee, iar evocarea lipsei de democrație atunci când pe tarlaua lui Wiblihauser propun să primească altceva decât vrea ăla să le dea este doar praf în ochii proștilor.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
