Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

vineri, 30 septembrie 2016

Din nou despre DCM-ul la dobermani

...
Realitatea e clară ca lumina zilei. Raportat la DCM dobermanii sunt de două feluri. Două treimi din ei dezvoltă DCM-ul și mor tineri de boala asta groaznică și restul de o treime nu dezvoltă DCM-ul dar îl transmit urmașilor. Singurele două lucruri care se modifică de la an la an sunt: primul procentul celor care dezvolta DCM-ul și mor, procent care azi în 2016 este de 67% și crește cu 1,5-2% pe an și al doilea vârsta la care se declanșează DCM-ul care este din ce în ce mai mică. Mai clar: 
toți dobermanii actuali au DCM în bagajul lor genetic și îl transmit mai departe puilor, boala fiind într-o permanentă evoluție negativă pentru viitorul rasei, asta până la estincție care va surveni peste 15-20 de ani.
Acest lucru este deja un adevăr științific dovedit cu date statistice certe și cu genetica în mână.
Nimic nu se mai poate face în cadrul genomului rasei doberman. Rasa așa cum o cunoaștem astăzi este condamnată la dispariție de înmulțitorii care ani de zile au făcut bani înmulțind câini necorespunzători din punct de vedere al sănătății genetice. 
Aceștia au ascuns dimensiunile flagelului din dorința de a nu-și diminua încasările din vânzările de pui de dobermani agravând situația. 
Pe limba românească înmulțitorii de dobermani au vândut marfă cu defecte ascunse în mod intenționat de ei și incurajați ca au avut desfacere pentru mortăciunile produse au continuat să înmulțească câini care nu trebuiau înmulțiți. 
O adevărată escrocherie pentru care s-au asociat în cluburi și asociații unde și-au făcut regulamente de selecție profitabile doar lor dar contrare interesului de supraviețuire al rasei, creșterea dobermanului devenind astfel doar o problemă de marketing. 
In contextul exploziei extraordinare a DCM-ului de care înmulțitorii sunt singurii vinovați dacă nu am avea de-a face cu niște escroci atunci ori n-ar mai înmulți dobermani, ori dacă ar face-o din varii motive n-ar mai face-o pe bani sau ar avertiza cumpărătorul asupra riscului pe care și-l asumă cumpărând pui de dobermani.
Netul este însă plin de anunțuri de vânzare pui de dobermani.
De asta eu nu pot vorbi despre înmulțitorii de dobermani altfel decât despre niște escroci.
Când doi dobermani din trei vânduți de ei mor tineri de DCM s-o țină langa pretinzând sute sau chiar mii de euro pentru un pui de doberman scoțând în față ca reclamă niște trofee pe care singuri povestesc că le iau prin relații sau le cumpăra, trofee care se acordă oricum fără a se ține cont de sănătatea genetică escrocheria este mai mult decât dovedită. Dacă la asta mai adăugăm și modul violent în care reacționează în grup la orice critică privind calitatea dobermanilor vânduți de ei totul este mai mult decât clar.
In Romania escrocii au însă drum liber pentru că în țară cumpărătorii nu-și cunosc drepturile și nu-i urmăresc în justiție pe escrocii care le-au luat banii fără sa-i avertizeze că le vând niște mortăciuni pe post de dobermani, ba din contră i-au aburit cu "ce mare campion e tata" și "ce mare campionă e mama", minciuna asta fiind cică garanția calității. In schimb când escrocul se vrea ... internațional și vinde puii în afara țării are o posibilă problema. In afara țării cei care cumpără știu că de banii lor au dreptul să pretindă calitate și s-ar putea să-i acționeze pe escroci în justiție.