Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

luni, 19 septembrie 2016

Ce mai rămâne OK în ceea ce privește rasa doberman?

...
Toți dobermanii sunt varză la capitolul sănătate genetică.
Cică nu-i corect să spun asta zic înmulțitorii. Pentru că nu-i așa.
Numai că nu eu spun asta ci ei înmulțitorii o spun. Lor le aparține de exemplu celebra afirmație "DCM-ul este în toate liniile".

Trofeele se obțin prin relații sau se cumpără ca la piață. Nici asta nu-i corect să susțin zic înmulțitorii. Păi nu eu susțin așa ceva ci ei zic de exemplu "500 de euro un CACIB".

Pedigreele nu reflecta originea dobermanului. Nici asta zic înmulțitorii că n-am dreptate când o spun. Dar dreptatea nu-i la mine că nu eu cer și obțin pedigree pentru pui de dobermani, deci nu eu știu cum se obțin pedigreele. Iar iei care cer și le obțin spun de exemplu că "sunt mulți câini în curtea lor și nu știu întotdeauna ai cui sunt puii", sau că "rasa doberman a suferit infuzii genetice permanente și consistente de la alte rase" lucru evident neconsemnat de pedigree unde toți ancestorii sunt dobermani.

Si atunci dacă cei care înmulțesc dobermani își dau singuri la gioale recunoscând public că originea puilor lor este incertă, că trofeele sunt obținute prin relații sau cumpărate de la taraba numită expoziție canină, iar sănătatea genetică e varză dobermanii lor murind din ce în ce mai tineri ce mai rămâne OK în ceea ce privește rasa doberman?
Evident nimic.