Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

miercuri, 3 august 2016

"Oameni minunați"

...
zice "jurista" care plimbă câini despre clienții care cumpără mortăciunile produse de ea. Și noi, adică soția mea și cu mine am fost "oameni minunați" pentru alți înmulțitori români de dobermani, asta din ianuarie până în octombrie 2006. Ce frumos ne vorbeau atunci când ne-au invitat la întâlnire într-un local de pe Dorobanți ca să ne convingă să scoatem bani pentru costum de atentator, pentru cort, ... pentru diverse materiale folosite de ei in expoziții. Pe vremea aia eram "oameni minunați" pentru că ne catalogaseră proști cu bani buni de jumulit. Am fost "oameni minunați" doar pana în octombrie 2006 când ne-am prins de escrocherie și i-am întrebat ... de ce înmulțesc și vând mortăciuni pe post de dobermani? Din clipa aia totul s-a schimbat. Nu am mai fost "oameni minunați" și au trecut la atac la persoana noastră, la familia noastră cu amenințări și denigrări cu scopul de a ne determina să nu mai scriem despre ei. "Minunăția" noastră era deci condiționată doar de prostie. Cât timp am fost proștii lor și le-am umplut buzunarul eram "oameni minunați", cum ne-am prins de escrocherie și am început să scriem despre asta gata "minunăția". Șmecherie de găinari că asta sunt toți înmulțitorii români de dobermani pe care-i cunosc eu.

PS: In altă ordine de idei. Mă stric de ras când mă uit cum se păruiesc în public pe subiectul tăierii cozii la doberman. Asta da problemă. DCM-ul e un rahat pe lângă problema cu sau fără coadă. Ii muncește acum întrebarea: la ce vârstă să se facă tăierea cozii? Împreună  cu cuparea urechilor sau separat de asta? "Informaticianul" de case de marcat spune ca de obicei o tâmpenie, asta când nu ciordește idei. Inginerul de piscine venit dintr-o "țară civilizată" unde înmulțitul de mortăciuni se lasă cu plata de daune serioase nu ca în România cea mioritică ițind capul de sub fusta mă-sii zice: pas. I-o fi zis mă-sa că-i mai sănătos să se abțină și să nu "se ia în gură" cu leorbăul.  Și atunci apare șefu' dobermanilor care șef fiind trebuie musai să lămurească problema și combate tâmpenia spusă de "informaticianul RRRRRRomân" cu altă tâmpenie. Și uite  așa mai mai să se încaiere între ei ... Căldură mare.