"However, until the breeders start to be honest with the dates and causes of death of our dogs, we will never be able to improve the longevity"Da, așa este. Numai că este prea târziu iar chestia cu onestitatea la câinari este utopie. Acum zece ani nevasta mea și cu mine ceream o bază de date publică privind tocmai asta, adică "causes of death of our dogs" și explicam că necunoscându-se antecedentele din pedigree-ul dobermanilor nu se poate stabili o politică de monte care sa reducă impactul bolilor genetice. Spuneam, dar asta era de neacceptat pentru cei care trăiesc din escrocheria cu mortăciuni pe post de dobermani. Nu puteau face cunoscut potențialilor cumpărători că dobermanii vânduți de ei mor pe capete din ce în ce mai tineri de bolile genetice pe care ei le fixau prin monte de-a dreptul criminale. Nu puteau spune public că pe ei nu-i interesa ce înmulțesc decât prin prisma trofeelor care creșteau prețul puilor, deci a profitului. Adevărul ăsta le strica șmenul. Așa că au încercat ani de zile înlăturarea mea. Cu amenințări cu bătaia, moartea și penalul sau cu șantaj privind distrugerea imaginii mele publice, a soției și a fiului.
Este prea târziu pentru că din statistici rezultă clar că nu mai există dobermani care să nu aibă de exemplu DCM-ul în bagajul lor genetic. DCM pe care îl vor transmite urmașilor. Singura problemă este cât timp va mai trece până la dispariția rasei. Iar la asta tot statisticile spun că în zece cel mult douăzeci de ani rasa doberman va fi istorie.
