Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

vineri, 15 iulie 2016

"I am asked why Inter Champion and Romanian Magna Cum Laudae Champion ... is not used ?"

...
Eu nu cred că l-a întrebat cineva dar răspunsul este simplu.
Nu este utilizat pentru că totul pleacă de la bani atunci când vorbești de monte. Stăpânul masculului nu-i de azi de ieri în dobermanistica românească ca să nu fi aflat că pe lângă titluri mai e nevoie și de altceva. La început a promovat intens masculul din naivitatea debutantului care spera să-l valorifice apoi prin oferirea lui pentru monte. După care la fel ca alții care au cumpărat masculi de la aceeași canisă s-a lămurit ca n-are cum scoate bani de pe urma lui oricâte trofee i-ar obține în Romania sau aiurea. El a aflat că valoarea unui mascul nu este dată neapărat de titluri. Valoarea masculului este dată doar de interesul celorlalți înmulțitori de a-și monta femelele cu el. De acolo vin banii pentru un proprietar de mascul. El a aflat astfel că pentru masculul ăsta nu va avea oferte pentru montă decât eventual de la proprietarii unor femele de cartier. A aflat că i-a obținut trofeele degeaba și doar în folosul celui care i l-a vândut și care acum se laudă cu ele și i le servește ca reproș că nu-l înmulțește.

De, eu am aflat asta în 2006 și am tot scris pe tema respectivă dar stăpânul masculului era prea ocupat atunci cu a-l pupa în dos pe cel care i-a vândut câinele așa că a scos banu' și a plătit sistemul pentru cai verzi pe pereți.