Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

vineri, 17 iunie 2016

Pamflet că se ... cere

...

Titlul: Un mare căcat

Zice unul: 
"Vă ofer un căcat clocit de mine ani de zile ca să se pupe cu tâmpeniile debitate. Mă întrebați cine garantează că nu-i un căcat ce vă bag eu iar sub nas? Că nu-i un căcat așa cum mănânc eu fără să-mi pese și fără rușine în direct de ani de zile. Cum cine garantează? EU, Rrrrromânul Rrrromân, ăla care dau cu bâta în balta puturoasă a colegilor mei și cu oiștea-n gardul culturii generale imediat ce deschid gura, ăla care bolborosesc mereu cretinisme de genul: e scris în stele, ruleta rusească, Star Wars, lol, upsss, ... și care ca să mă scot basma curată când sunt prins cu tâmpenia în gura falsific realitatea și o dau pe viceversa"

Este că-i suficientă o astfel de garanție? Este suficientă cu o singură precizare și anume nivelul de prostie al celor cărora li se adresează. Iar aici uitându-ne că opt sute și ceva se înghesuie la plăcinte (citește reclamă la noua gazetă de perete) și aproape zero la război lucru care-i produce respectivului autor al citatului dat de mine plânsete de se scutură cămașa de ... pe el avem o concluzie de tras: proști sunt pe lume berechet, dar tâmpiții sunt totuși o minoritate.