Cică:
"un doberman la bloc are șansa sporită de ajunge pe drumuri".Fals și eu am stat la bloc și am avut trei dobermani și n-au ajuns pe drumuri, în schimb doi dintre ei au murit tineri în brațele mele de bolile moștenite datorită unui breeding criminal. Cred că preferam să ajung eu pe drumuri în locul lor dacă nu aveam încotro. Pe limbă românească eram nebun de legat din dragoste pentru dobermanii mei. Mai mult decât atât locuind într-un cartier de blocuri am cunoscut mulți proprietari de dobermani care gândeau la fel ca mine. Asta se întâmpla atunci când dobermani cumpăram iubitorii rasei, adică cei care eram dispuși să facem orice sacrificii pentru câinii noștri.
Asta cu ani buni în urmă.
Intre timp mârlanii agresivi și obraznici care înmulțesc pe bani ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani grupați sau nu în DCR ne-au lecuit pe noi iubitorii rasei să le mai cumpărăm handicapații produși de ei. Ne-au lecuit să ne mai măcinăm sufletul cu durerea pricinuită de chinurile și a moartea dobermanilor tineri înmulțiți de ei. Prea multă durere pentru noi cei care iubim necondiționat câinele și care durere ne făcea să murim puțin câte puțin cu fiecare doberman cumpărat de la ei și îngropat de noi înainte de vreme. Am încercat un timp unii dintre noi să atragem atenția că nu-i bine ce fac și ce ne-au auzit urechile nu mai repet. Apoi noi iubitorii de dobermani ne-am retras unul după altul. În locul nostru au rămas însă snobii cu bani care-și cumpără doberman doar pentru ca așa au văzut ei că fac domnii și doamnele din înalta societate. Numai că snobii se iubesc doar pe ei iar dobermanii le crează probleme, probleme care-i agasează foarte repede și atunci scapă de dobermani așa cum pot. Adică îi abandonează, unii pe stradă, alții în curte în gerul iernii, ...
De asta spun eu mereu că înmulțitorii escroci au ajuns astăzi prin selecția făcută de comportamentul lor să aibă cumpărătorii pe care-i merită. Si mai spun că această asociere între înmulțitorul-vânzător de dobermani escroc și cumpărătorul snob este fatală rasei.
Și uite că am dreptate.
De la an la an rasa mai moare puțin.
