Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

sâmbătă, 21 mai 2016

"I will take responsibility for any pup of my breeding that dies of genetic causes"

...
Propoziția de mai sus se vrea liniștitoare a îngrijorării publice legitime acum în 2016 când catastrofa genetică pe care înmulțitorii de dobermani au produs-o rasei printr-un breeding criminal nu mai poate fi ascunsă.
Liniștitoare, mai clar cu rol de aburire a cumpărătorilor mai puțin cunoscători ai dobermanisticii.
De ce spun aburire?
O să vă explic mai jos.

Observați în primul rând că autoarea citatului din titlul postării mele nu precizează în ce constă responsabilitatea pe care declară că și-o asumă. In cazul în care nu se spune practic în ce constă asumarea responsabilității propoziția de mai sus este doar un bla, bla.

In al doilea rând cam toți dobermanii actuali cu foarte mici excepții mor tineri de bolile genetice și ăsta-i motivul pentru care eu vorbesc în cazul rasei doberman despre o catastrofă genetică. Ei toți înmulțitorii adică și autoarea citatului din titlul postării mele sunt vinovați de asta. Își va asuma responsabilitatea pentru aproape toți dobermani vânduți? E imposibil de crezut și veți vedea de ce.
Dacă practic responsabilitatea asta va consta în înlocuirea puiului mort sau rămas infirm de o boală genetica cu alt pui sănătos genetic de unde altul când ăia sănătoși genetic sunt extrem de puțini dacă nu chiar deloc? Înseamnă că-l va înlocui cu altul bolnav la rândul lui și apoi cu altul la fel de bolnav și ... așa pana în vecii vecilor? Înseamnă ca înmulțitoarea după ce a vândut puii primului său cuib va înmulți până la moarte dobermani doar pentru a înlocui primii ei pui vânduți? Așa se pare dacă asumarea responsabilității constă în înlocuirea puilor bolnavi genetic. Dacă asumarea responsabilității va consta practic în despăgubirea bănească a cumpărătorilor (adică aproape toți cumpărătorii vor trebui despăgubiți cu suma de bani dată pe pui precum și cu o parte din cheltuielile făcute cu puiul respectiv) asta înseamnă ca înmulțitoarea va intra în faliment foarte repede și dacă nu va lichida afacerea în câtiva ani va ramâne pe drumuri? Așa se pare dacă asumarea responsabilității are și o finalitate practică nu doar declarativă cu scopul adormirii vigilenței celor care cumpără dobermani.

In al treilea rând ținând cont de cele de mai sus și cunoscând pe proprie piele caracterul autoarei citatului din titlul postării mele nu pot să iau în considerație această declarație decât cu rol de abureală. 

Și oricum ar fi persoana care spune că-și asumă responsabilitatea o asumare practică a responsabilității individuale în contextul actual al iresponsabilității generale instituționalizate dobermanistic și chiar chinologic este imposibilă și evident inutilă pentru rasa doberman.

De fapt ei înmulțitorii nu caută soluții pentru a salva rasa. Ei caută soluții doar pentru salvarea buzunarului personal pentru că ei trăiesc din vânzarea acestor mortăciuni pe post de dobermani. Și soluțiile lor sunt minciuna, abureala, manipularea, atacul la adresa persoanelor incomode, ... orice pentru ca ei să mai vândă pui încă un an și încă un an, și ... apoi potopul.