Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2021 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu dobermannul2009@gmail.com, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

sâmbătă, 2 aprilie 2016

Zău că-mi pare rău că am avut dreptate

...

Spuneam în postarea mea anterioara intitulată "Fără comentarii, ... deocamdată" că voi reveni cu comentarii. De atunci m-am așezat în fața calculatorului cred că de zece ori dar am renunțat să comentez. Am ezitat mult pentru că mi-e tare greu să comentez că din păcate am avut dreptate în cei zece ani scurși de când scriu despre rasa doberman. Și asta pentru că dreptatea mea înseamnă de fapt condamnarea rasei pe care o iubesc enorm. Condamnarea ei la dispariție.
Din păcate toate studiile științifice privind DCM-ul la rasa doberman spun exact ce spun și eu de zece ani încoace, lucru pentru care am fost calomniat public și eu și familia mea de negustorii de dobermani români grupați în Dobermann Club România în frunte cu președintele lor.

1. Spun ca mine studiile științifice că dezastrul rasei se datorează unui "patrimoniu genetic închis". 

2. Spun ca mine că dezastrul rasei a fost facilitat de o "diversitate genetică mică" chiar de la crearea rasei. 

3. Spun studiile științifice tot ca mine că bomboana pe colivă a constituit-o faptul ca "unii dobermani (citește cei făcuți celebri în expoziții prin relații sau bani fără a se ține cont de sănătatea genetică - nota mea) au contribuit cu un număr mai mare de pui în populația de reproducere decât alții".

Ce păcat că am avut dreptate.