...
Azi despre baza de date cu dobermanii morți de DCM.
In absența unui test genetic sigur care să împartă dobermanii în neafectați, carrieri sau afectați de DCM am susținut încă de acum zece ani necesitatea unei baze de date cu dobermanii morți de DCM. Genetica oferă soluții pentru minimizarea riscului de transmitere a DCM-ului la pui dacă se cunosc ancestorii viitorilor pui morți de DCM. Teoretic era bine ce spuneam eu încă de acum zece ani, practic o să vedem în continuare dacă se poate să existe o astfel de baza de date.
Încep printr-o întrebare referitoare poate la cel mai celebru crescător de dobermani. Vă imaginați voi că Pezzano va ieși public și va declara: "dobermanii crescuți de mine la care voi toți ceilalți înmulțitori ați montat timp de zeci de ani plătindu-mi sume uriașe de bani atât pentru monte la masculi mei cât și cumpărându-mi femelele erau mulți dintre ei bolnavi genetic de DCM"? Ani de zile mi-am făcut reclamă dobermanilor, iar voi ați pus botul la mortăciunile mele pentru că eram mare și tare și plăteați bine ca să vă înrudiți dobermanii voștri cu dobermanii mei răspândind astfel boala în lume".
Extindeți apoi această întrebare la toți crescătorii celebri cu funcții de conducere și vizibilitate maxima în dobermanistica mondială iar apoi la miile de înmulțitorii de dobermani mai mici și mai puțin vizibili care azi sunt de fapt negustori de dobermani, deci oameni care trăiesc mulți dintre ei exclusiv din profitul realizat din vânzarea de pui de pui de dobermani. Va imaginați voi că toți înmulțitorii aceștia liberi și nesiliți de nimeni o sa-și dea foc la afacere postând cu sinceritate toți cei 67% din dobermanii lor morți de DCM? Asta ar însemna sfârșitul afacerii lor cu pui de dobermani și cum spuneam cei mai mulți dintre ei doar din asta trăiesc și trăiesc bine tocmai ascunzând adevărul că dobermanii lor mor pe capete de DCM.
Ca sa fiu corect o să vă mai pun o întrebare.
Vedeți voi miile de proprietari de dobermani care în marea lor majoritate au cumpărat dobermani ca urmare a unui moft și care după ce s-au plictisit constatând că dobermanii le răpesc prea mult timp ca să se ocupe de ei i-au abandonat pe strada, în curtea bunicilor la țară, sau în lanț în ograda proprie, ii vedeți voi deci pe "moftangii" aceștia că-i lovește dintr-odată în cap dragostea de rasa atât de mult că atunci când le mor dobermanii subit fug cu morții la veterinar ca să le facă pe bani necropsie și apoi să publice rezultatul ca să fie trecut în baza de date?
Răspundeți sincer la aceste întrebări și veți vedea că o baza de date cu dobermanii morți de DCM este din punct de vedere practic o utopie.
Concluzie: salvarea rasei doberman nu poate veni de la o baza de date cu dobermanii morți de DCM.
Dacă va exista așa ceva va fi extrem de incompletă, plina de informații mai mult sau mai puțin corecte, date pornite din vendete, antipatii personale și rivalități, prin consecință deci inutilă salvării rasei.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
