...
plus selecția exemplarelor pentru monta doar pe criterii comerciale (adică criterii care maximizează profitul) și nu de sănătatea genetică a rasei va duce repede la dezastru rasa doberman.
Asta spun eu și repet de zece ani.
1. Spun de zece ani că puritatea rasei urmărita de standard limitează drastic diversitatea genetica.
2. Spun de zece ani ca la rasa doberman patrimoniul genetic închis acum aproape 100 de ani relevă o diversitate genetica mica lucru foarte periculos și iată ca studiile de specialitate ma confirma.
3. Spun de zece ani că datorită diversității genetice mici de la crearea rasei caracteristicile genetice moștenite de la rasele contributoare sunt mult mai pregnante în patrimoniul genetic al rasei. Pregnante deci și caracteristicile dorite dar și cele nedorite.
4. Spun de zece ani ca DCM-ul este pregnant în cadrul rasei doberman chiar de la geneza rasei.
5. Spun de zece ani că scăderea incidenței DCM-ului este prioritate absolută dacă se dorește ca rasa să nu dispară.
6. Spun de zece ani ca in conditiile unui patrimoniu genetic care iată conține și DCM-ul nu mai trebuie sa se aplice o nouă restrângere a diversității prin înmulțirea cu precădere și excesiva doar a unor exemplare de dobermani puține ca număr (citește făcute campioane in expoziții) exemplare care au murit de DCM fără a se ține cont de asta.
7. Spun de zece ani: atenție la ce înmulțiți. Eliminați de la montă exemplarele cu risc mare de a face DCM și de a-l transmite generațiilor viitoare. Faceți o baza de date cu dobermanii morți de DCM. Nu-i mai ascundeți. Faceți-le necropsia și publicați corect rezultatul ei. Solicitați studii genetice...
Spun de zece ani dar vorbesc degeaba pentru că acei care înmulțesc dobermani sunt de fapt negustori de dobermani membri sau nu în Dobermann Club Romania și care in frunte cu președintele lor au un singur scop să facă bani din înmulțirea dobermanilor. Lor nu le pasa de avertismentele mele si de soarta rasei doberman. Ei vor doar sa vândă mulți pui și să-i vândă scump.
În condițiile astea la ce s-a ajuns astăzi?
S-a ajuns la exact ce previzionam eu acum zece ani: la o prezență uriașă a DCM-ului în pedigree-le dobermanilor actuali. Mai clar: una era acum 30 de ani când într-un pedigree al unui pui de doberman, pedigree pe 5 generații gaseam unul sau doi dobermani morți de DCM și alta este situația acum când în pedigree-ul puilor de dobermani, pedigree tot pe 5 generații avem 10-15 dobermani care au suferit si murit de DCM. De asta impactul DCM-ului la rasa doberman a ajuns azi la 67% și creste cu 1,5% pe an. Adică este dezastru în toată regula.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
