Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

marți, 22 martie 2016

Mi-e scârbă

...
Problema este mai mult decât gravă.
Peste tot moarte. Mor dobermanii din ce în ce mai tineri fără să se observe un singur semn că asociațiile canine și cluburile naționale și internaționale fac ceva pentru a ameliora această situație. 
Mai mult decât atât sunt tot mai multe dovezi că problema nu este generată de niște cazuri particulare de înmulțitori certați cu corectitudinea, cu bunul-simț, cu dragostea fata de dobermani, ... Problema vine de sus, adică de la asociații canine și cluburile naționale și internaționale care participă din plin la dezastru. Cu ce se ocupă aceste asociații și cluburi? Se ocupă cu ascunderea realității. Concret ne spun chiar ei înmulțitorii. Se ocupă cu originea falsă a dobermanilor pe care o oficializează cu semnături și ștampile asta evident fără verificare și nu mai vorbesc fără pedepsirea celor vinovați. Se ocupă cu organizarea de expoziții în care trofeele luate de câini sunt obținute prin relații sau pur și simplu cumpărate. Se ocupă cu instituirea secretomaniei care să ascundă dezastrul suferit de rasă. Și să nu uit se ocupă și cu susținerea iată chiar din anticamera biroului lui cristian ștefănescu președintele AChR a șantajului asupra mea ca să încetez a mai scrie adevărul despre ei.
Nu se vede nicăieri preocuparea înmulțitorilor asociați sau nu, să rezolve problema rasei doberman care este una singură la ora actuală și anume impactul bolilor genetice în general și a DCM-ului în special. Nimic din partea celor care înmulțind dobermani sunt singurii care pot face ceva practic pentru a salva rasa. Avem de-a face din partea înmulțitorilor relaxați pentru cu au spatele asigurat de asociațiile și cluburile pe care și le-au înființat ori cu o tăcere absolută, ori cu manevre de culise pentru o poziționare convenabilă bazată pe exploatarea dezastrului rasei, ori cu declarații sforăitoare de intenție absolut superficiale și amăgitoare care cad imediat în reclamă privind dobermanii personali sau în reclamă privind "erudiția"  celui care postează dar care de fapt participă din plin la distrugerea rasei.
De zece ani urmăresc această batjocură la adresa unei rase minunate iar scârba care mă cuprinde este din ce în ce mai mare.