Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

marți, 9 februarie 2016

Ei sunt "schimbători"

...
Am spus de nenumărate ori că problema rasei doberman este doar o problemă de caracter a înmulțitorilor rasei. Este cea mai concisă exprimare a cauzei care a adus rasa în pragul extincției. Totul pleacă de la caracterul înmulțitorilor care zeci de ani au preferat banul obținut din vânzarea de pui sacrificând sănătatea rasei. Dacă se va schimba ceva în bine în caracterul înmulțitorilor, adică vor renunța la câștigul material pentru a salva rasa lucru pe care eu care-i cunosc nu cred că se va întâmpla, atunci poate vor mai exista speranțe cu toate că-i prea târziu acum. Dacă nu se va schimba nimic și asta-i varianta extrem de probabilă soluția o dă ed-ward: după distrugerea dobermanului se vor muta la alta rasa și apoi la alta și la alta și tot așa în vecii vecilor până când vor reuși să termine toate rasele. Fără remușcări, cu calm, obligatoriu cu ignorare a realității precum și a celor care avertizează că nu-I bine ce fac asta pentru că nu-i așa ei înmulțitorii trebuie să fie "schimbători".
"Schimbători" e cuvântul descoperit de ed-ward și este într-adevăr cuvântul cheie care trebuie să-i liniștească de orice zbucium interior. Vorba vine zbucium interior. În realitate nu-i zbuciumă altceva decât posibila lipsă a potolului, a poșircii sau a sexului și atunci mimează că sunt "finuți" asta pentru proștii care pun botul și le dau banii. Au pus umărul ani de zile la distrugerea rasei doberman? Au pus. S-au înfruptat și ei din dezastrul rasei doberman? S-au înfruptat. Și ce dacă? "Schimbători" cum le recomandă ed-ward că trebuie să fie să strige "ura și la gară" pentru că așa cum ne spune și ăla micu' și urâtu' de respira greu: "dacă moare tânăr dobermanul nu-mi pasă îmi iau repede altul pentru că pentru mine important este să fiu în ring".