Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

miercuri, 3 februarie 2016

Ce plătesc cumpărătorii de dobermani?

...
Plătesc alături de ceilalți iubitori de câini existența întregului sistem chinologic. Ce primesc în schimb? O să spuneți că primesc în schimb pui de dobermani corespunzători standardului rasei și sănătoși tun. Așa ar trebui sa fie în mod normal.
In realitate primesc ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani. Adică primesc câini care abia aduc a dobermani și care sunt extrem de bolnavi genetic. Și atunci de ce atâta bănet pentru o marfă de proastă calitate, adică de ce 400-1000 euro pentru o ghioarlă bolnavă genetic? Întrebare firească pentru că oriunde în lume un produs nereușit este vândut cât mai ieftin posibil sau chiar dat gratis.
Răspunsul constă în faptul că prețul de vânzare al puilor de dobermani este puternic umflat de cheltuielile pe care le au înmulțitorii pentru a ascunde defectele mărfii pe care o comercializează la adăpostul unor organizații și cluburi naționale și internaționale. Astfel cea mai mare pondere în prețul unui pui de doberman o reprezintă cheltuielilor de aburire a cumpărătorilor iar dintre acestea la loc de cinste se situează cheltuielile cu trofeele luate de dobermanii care apoi vor fi înmulțiți din postura de "mari campioni". Pentru că nu-i așa cumpărătorii au fost manipulați să-și dorească pui din părinți campioni. Au fost manipulați să trăiască cu certitudinea că puii campionilor din expozițiile organizate de asociațiile și cluburile canine naționale și internaționale sunt dobermanii de cea mai buna calitate. Astfel în goană după titlurile de campion cheltuielile cu dresura de ring, cheltuielile cu deplasarea în țară și străinătate la zecile de expoziții, cheltuielile cu cazarea în zilele de desfășurare a expozițiilor, taxele de participare, cheltuielile aferente aranjării trofeelor, prețul plătit pentru trofee dorite, ... si multe, multe altele cresc substanțial de mult prețul de vânzare al puilor.
Numai că realitatea ne arată că nu există aproape nicio legătură între titlul de campion și calitatea dobermanului respectiv precum și a puilor săi. Calitatea este măsluită în expoziții aranjate special pentru asta. Înmulțitorii obțin trofeele datorita relațiilor pe care le au în sistemul chinologic sau pur și simplu le cumpără. Oricum pentru a nu risca mai nimic expozițiile sunt în așa fel concepute ca două dintre cele trei criterii care caracterizează un doberman bun și anume temperamentul și sănătatea genetică să nu fie subiect de evaluare pentru arbitru. Iar în ceea ce privește al treilea criteriu și anume aspectul exterior al dobermanului arbitrii sunt "interesați" de înmulțitori să se facă că nu văd abaterile de la standardul rasei și nici dracu' nu-i poate judeca și sancționa pentru că arbitrul este declarat de înmulțitori și de regulamente un adevărat Dumnezeu în ring. 

Și înainte de a încheia să nu uit și proaspătul exemplu de cheltuială pe care cumpărătorii de dobermani vor trebui să o deconteze tot din prețul unui pui de doberman: cheltuielile cu deplasarea lui cristian ștefănescu în Filipine. Deplasarea în Filipine pentru ca de acolo împreună cu alți șefi de organizații canine să ceară FCI dreptul ca dobermanii cu coadă și urechi tăiate să fie primiți în continuare în expoziții.  

PS: Și ca să nu-mi aud vorbe. Fiecare cuvânt din cele scrise mai sus de mine nu sunt ale mele ci sunt recunoașteri publice ale practicanților, deci ale celor care iau bani pentru ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani.