Iată deci că AChR-ul a renunțat să mai publice rezultatele din expozițiile pe care le-a organizat până în prezent:
De câțiva ani nu le mai publică, dar erau ani mai din urmă în care totuși erau ceva rezultate publicate. Acum însă decizia lor este radicală. Niciun rezultat nu mai merge la public.
Știm deja că "ceva e putred în Danemarca" și știm ce este putred. Știm pentru că din interiorul sistemului și anume crescătorii ne-au spus ce este putred. Ne-au spus că putred este că în expozițiile canine nu câștigă trofee câinii care sunt buni ci indiferent cum sunt ei câștigă trofee doar câinii celor din sistem sau ai celor care sponsorizează sistemul. Mai rămâne doar să aflăm care-i Danemarca noastră.
Problema este că renunțând să mai publice rezultatele din expoziții cei din conducerea AChR ne oferă dovada cea mai pertinentă că acei crescători din interiorul sistemului care umblând prin expoziții spun că trofeele se iau prin relații sau bani nu mint. Ei, cei din conducerea AChR în dorinta lor de a mai salva ce se mai poate salva din imaginea din ce in ce mai feștelită a chinologiei românești ne oferă o dovadă de maximă valoare.
Păi daca totul în expoziții e corect, arbitrii sunt competenți și imparțiali și trofeele se iau pe merit de câinii prezenți în ring de ce sunt secrete rezultatele? De ce nu sunt ele publice?
O singură concluzie posibilă: este adevărat ce spun crescătorii de dobermani și anume că trofeele se iau doar pe relații sau bani și că trofeele nu au nicio legătură cu calitatea câinelui. Este adevărat pentru că doar în această situație este periculoasă afișarea publică a rezultatelor pentru că se poate vedea cu cea mai mare ușurință de cei care cunosc standardul rasei că în expozitiile canine românești se fac campioni niște ghioarle.
Și mai sunt unii care zic că eu îmi bat joc de sistemul chinologic.
Ce eu arbitrez în ring monștrii aduși acolo și îi fac campioni de Romania pentru că sunt ai lui X sau Y sau pentru 500 de euro de "sponsorizare"? Ce eu am aruncat cu multi CAC și multi CACIB în dobermani cărora și de pe Marte le vezi defectele grave? Cum a ajuns de exemplu multi CAC si multi CACIB monstrul Utrek of Hoffmann House, că n-am văzut doberman mai defectuos? Ani de zile a umblat stăpânul lui cu el prin expozițiile românești unde l-au umplut "competenții" de arbitrii ai AChR cu trofee. Nu arbitrii care au dat trofee lui Quasimodo ăsta al dobermanilor și altor ghioarle tot așa de defectuoase ca el cărora ar trebui să ai orbul găinilor să nu le vezi defectele sunt cei care și-au bătut joc de arbitrajul canin românesc și de sistemul chinologic din care făceau parte și ce-i mai grav de selecția raselor canine? Dacă arbitrajul e aiurea, aiurea este și selecția și aiurea și viitorul raselor canine.
Eu observ răul, știu de unde vine el dar știutul ăsta nu ține loc de probe. Așa că de aproape zece ani am rabdare și aștept probele.
Si vin probele una dupa alta.
Quod erat demonstrandum.
Am aflat astfel cine-i Danemarca noastră.
Ne-au ajutat cei din vârful chinologiei românești.
Danemarca noastră este conducerea AChR-ului care ascunzănd rezultatele din expoziții pune capac pe oala din care pute rău arbitrajul românesc precum și selecția raselor canine ca să nu se răspândească putoarea. Conducerea AChR din vârful căreia, adică chiar din biroul șefului AChR secretara brindușa gheorghiu îndeamnă crescătorii români de dobermani să mă șantajeze prin denigrarea publică a fiului meu ca să mă facă să tac.
Sistemul chinologic românesc este defect la vârful lui și cum peștele de la cap se împute răul se propagă până la ultimul crescător.
