Acum nouă ani am pus pe net o poză cu dobermanul meu stând pe o bandă de alergare. Doream să ofer ideea asta și altor proprietari sau crescători de dobermani care atunci când vremea era prea rea afară puteau să-și pună câinii să facă mișcare în casa. O bandă de alergare costa la vremea respectivă cât hrana premium pe patru luni a dobermanului respectiv.
Nu o să vă mai plictisesc ce mi-au auzit urechile de la derbedeii DCR-ului. Ba chiar derbedeul ăl bătrân, cel obsedat de organul sexual masculin, adică tiberiu popescu, mi-a zis că d-aia a murit Casi al meu de DCM la nici trei ani. Că l-am obosit pe bandă.
Săracul de el că n-a apucat să meargă pe bandă nici măcar o dată.
Dar să trecem peste.
Vreau sa spun ca acum nouă ani banda de alergare utilizată pentru antrenarea câinilor când vremea nu permitea ieșirea din casă era în viziunea derbedeilor DCR-ului un instrument ... diabolic.
Tot așa de diabolic cum era un aparat de radio pentru boșimani.
O intenție bună a mea a devenit datorită acestor derbedei stârniți împotriva mea de csaba andrei majoros o sursă de injurii.
De, știți vorba care spune "am stricat orzul pe gâște".
Așa și eu.
Ia să vedem ce zice acum, adică nouă ani mai târziu brindușa gheorghiu secretara șefului AChR:
E așa de buna ideea mea că iată s-au gândit să facă bani din ea și au înființat un centru unde aleargă câinii pe bandă. Dar să trecem și peste faptul că ideea mea de acum nouă ani pentru care m-au injuriat și denigrat aduce azi bani șmenarilor de ghioarle bolnave genetic pe post de ... câini de rasă.
Să reținem doar încă o dovadă că după nouă ani ajung la vorba mea. Deci prostie și rea-voință.
