Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

miercuri, 30 decembrie 2015

Acum zece ani


"Looking back , 10 years ago nobody talked about problems and grave ilnesses , about wrong selection , about destructive "shows selection " , about trained selection till Pavlov conditionated reflexes are obtained, about dispartition of entires dobermanns populations , about genepool limitation ."
Corect spus "10 years ago nobody talked ...".
Așa este acum 10 ani s-a produs ceva semnificativ.
Un fenomen unic în dobermanistica românească și cred că nu greșesc dacă afirm că este unic chiar în chinologia românească.

Șmenarii DCR-ului au întâlnit pentru prima data în existența lor niște cumpărători de dobermani care trași pe sfoară de ei au reacționat și nu s-au lăsat păgubași în ciuda tuturor metodelor evident mârlănești de descurajare aplicate de gașca de derbedei ai DCR-ului și nu numai pentru că recent iată s-a dat în stamba și brindușa gheorghiu.

Am apărut noi, adică soția mea și cu mine, am luat un doberman cu pedigree pentru show și am luat contact cu lumea dobermanistica românească. Am constatat repede că totul este o minciună în aceasta lume. O minciună la care participă cu toții. Și crescători și dresori și handleri și arbitri și cei din conducerea cluburilor și asociațiilor canine și regulamentele întocmite de ei în acest scop. O minciuna cu un singur țel stoarcerea de bani de la iubitorii de dobermani. Un sistem construit pe minciună. Suntem primii proprietari de dobermani care am atacat public de zece ani încoace și în cele mai vizibile locuri de pe Internet toate subiectele la care se referă citatul de mai sus. Dovezi în sensul acesta sunt cu sutele salvate de mine în arhivă și multe dinte ele sunt încă neșterse de pe Internet. Până la adevărul că înmulțesc și vând ghioarle (adică căini cu aspect și origine incertă) bolnave genetic (care mor sau ajung invalide încă tinere datorită unor boli moștenite) pe post de dobermani (pentru ca adesea nu seamănă cu standardul rasei) pe care le fac campioane cu trofee aranjate sau pur și simplu cumpărate, adevăr scris de noi e drept că "nobody talked".
Crescătorii n-aveau interesul să vorbească, iar trașii lor pe sfoară n-aveau sânge în instalație.


Asta s-a întâmplat "looking back  10 years ago". Am apărut noi și le-am stricat socotelile. De atunci și până azi adevărul scos la lumină de noi atunci a fost  recunoscut pas cu pas de derbedeii DCR-ului.