Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

vineri, 11 decembrie 2015

AChR ascultă Bach și Händel

O să vă mai postez voci din interiorul AChR-ului care vorbesc despre ce se întâmplă acolo în timp ce șeful lor finuț nevoie mare ascultă Bach și Händel.
Evident eu nu acuz nimic, ei se acuză singuri iar eu doar consemnez pentru voi ce spun ei.

Sunt siderat, deci nu se plătește participarea la expo atunci când se înscrie cineva cu un câine?
Se plătește diploma acordată?
Dar atunci de ce nu găsesc nicăieri pe site-ul AChR tariful pentru diplomele pe care le acordă în expoziții?
E secret?
Asta îl confirmă pe cel care spunea că nu iei trofeu în expozițiile organizate de AChR fără să sponsorizezi precum și pe cel care-mi indica un tarif atunci când eu mă lamentam că nu mi s-a dat ce a meritat câinele meu: "500 de euro un CACIB".
In cazul ăsta eu sunt de vina pentru ce a pățit Casi în expoziții.
Eu sunt de vină pentru că am rătăcit drumul către "cabana aia din lemn".
Și atunci avea dreptate  mitocanul de gelal alievici să mă tot invite în expoziții ani de zile în bătaie de joc ca să demonstrez cică acolo calitatea câinelui meu. Știa bine el care descoperise drumul către cabana din lemn că fără să cunosc acest drum puteam avea cel mai mândru doberman că tot ghioarlă mi-o scoteau pappițoii?

Dar să continuăm să citim învățăturile pe care ni le servesc cei din sistemul chinologic:
Am fost deci un mare prostovan si atunci când ceream baza de date cu dobermanii.
Aveau dreptate să râdă derbedeii DCR-ului de mine că pretind transparență acolo unde tocmai lipsa ei era chezășia desfășurării în liniște și departe de ochii lumii a matrapazlâcurilor.
Dar să continuăm:
A pune întrebări AChR-ului poate duce la excluderea clubului care întreabă?
Si atunci de ce dracu' mă mai mir eu că brindușa gheorghiu secretara lui ștefănescu încurajează pe cea  din Târgu Neamț cu limbaj de curvă dar responsabilă cu disciplina (sic!) la ACh Suceava să mă șantajeze denigrându-mi fiul? Cine dracu' mă cred eu să deranjez cu întrebările mele ditamai AChR-ul care vorbește limbi străine și ascultă Bach și Händel?

Auziți și ce-si recomandă cei din sistem unul altuia.
Isi recomandă să întrebe la AChR atunci când nu există informații publice. Evident sa întrebe în privat pentru început și atâta timp cât au speranța unei reacții pozitive pentru ei din partea șefilor.
Asta-i rezolvarea lipsei de transparență?
Iarăși sunt naiv.
Ce ei vor transparență?
Ei consideră normal că AChR-ul acordă trofee dar nu comunică public și ce a stat la baza acordării trofeului respectiv. Pentru ei e normal ca AChR-ul să nu publice rezultatele expozițiilor pe care le organizează. Ei consideră normala lipsa de transparență. Normală pentru ca e profitabilă și pentru ei.
Și atunci de ce își recomandă unul altuia să pună întrebări ACHR-ului?
Pentru că vor doar să-și sperie puțin șefii cu datul pe față a matrapazlâcurilor ca să bage ăia de seama că și lor le este foame, că și ei au nevoie de potol poșircă, sex evident pe muzică de Bach sau Händel că și ei sunt finuți.