"orice incercare de negociere e un afront adus crescatorului"
zice un prieten de-al proastei din Damuc referindu-se la încercarea unui cumpărător de a negocia prețul unui câine de rasă.
Ce sensibili sunt crescătorii ăștia de dobermani?
Sensibilii ăștia consideră afront îndrăzneala celui care cumpăra de la ei să negocieze prețul mărfii cu defecte ascunse pe care vor să o vândă.
Ar trebui să dea banul fără să cârtească?
Trebuie să accepte fără obiecții prețul cerut pentru o mortăciunea pe post de pui de doberman?
N-are voie nici să-și reducă șufăreala?
Așa se pare.
Vedeți ăsta-i "tupeu jegos" vorba leorbăului.