Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

joi, 22 octombrie 2015

Povestea vorbei

Vă spuneam acum câteva zile că marea majoritate a șmenarilor români care înmulțesc dobermani s-au lămurit că au vorbit mai mult decât trebuie. S-au lămurit că nu-i duce capul suficient ca să nu spună ce nu trebuie să spună. S-au lămurit că și-au dat drumul la gură recunoscând ca fraierii pas cu pas escrocheria pe care o fac ei cu ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani.
S-au lămurit că nu-i bine să vorbească prea mult și s-au retras evident continuând escrocheria cu ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani pentru ca ei nu știu să facă altceva.
Vă spuneam tot atunci că doar doi dintre crescători adică cei mai fraieri dintre ei continuă să vorbească spunând gogomănie după gogomănie. Cum s-ar spune dând din lac în puț.
N-au trecut decât câteva zile și cei doi au recidivat iarăși.

1. Pe leorbău îl ia gura pe dinainte și tam nisam așa cum copilul  prins asupra faptului sare ca ars și punându-și mâinile la spate se bâlbâie: nu eu, ... nu, ... nu eu am făcut asta așa și leorbăul  zice fără să-l întrebe nimeni: nu eu, ..., nu, ... nu eu am falsificat pedigree. Păi a zis cineva "istețului" fotograf de nunți și botezuri că falsifică pedigree? N-a zis nimeni, dar acum c-a zis el neîntrebat e bine că ne-a dat ideea. Ce bine era dacă prost cum este tăcea.

2. Tot atunci cea cu limbaj de curvă care se dă juristă absolventă a unor cursuri prin corespondență cu ajutorul porumbeilor călători sau prin  limbaj Morse bătut în darabane, adică vai de mama ei de juristă trage o defăimare de zile mari. Ea nu defăimează un mic grup  social, ea merge mai sus, ea lovește tare. Ea își defăimează patria. Ea spune nici mai mult nici mai puțin că "Romania îi provoacă greață pentru că este o țară de kkt". Vedeți de ce-i spun eu de ani de zile proasta din Damuc?

Cred că nevasta-mea are și ea dreptate cand mă ceartă: n-ai ce face omule? Iar vorbești despre fraierii ăia?
Ce să fac Mariana dacă fraierii ăia sunt crescătorii români de dobermani iar eu nu mă pot abține să încerc chiar dacă pare imposibil să salvez rasa de ei?