Blogul Dobermannului s-a născut din durere și iubire față de rasa doberman, rasă distrusă sistematic de niște indivizi care-și zic crescători de dobermani dar care sunt de fapt doar negustori animați de dorința de profit din creșterea dobermanului. Autorul blogului un iubitor al rasei, cumpărător de dobermani, încrezător inițial, apoi tras pe sfoară de astfel de indivizi și în final hărțuit, insultat, calomniat, șantajat, amenințat cu bătaia și cu moartea el și familia lui încearcă din 2009 până în prezent să tragă un semnal de alarmă prezentând dovezi ale dezastrului în care crescătorii români de dobermani grupați sau nu în DCR au adus rasa. Totul în speranța că rasa mai poate fi salvată. Dovezi care pentru credibilitate se bazează doar pe declarațiile crescătorilor români de dobermani.

© Copyright 2009 - 2016 prof. ing. Sorin Ion Fărtățescu, toate drepturile rezervate

Aprecierile celor din sistem

"Cand va veni vremea sa deschid gura, blogul dobermannului va pali pe langa cate am eu de spus."

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)

Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.

luni, 12 octombrie 2015

"Pedigree: 65 Lei (daca e pentru Romania)"

Pentru ce?
Să cităm din regulamentul COR:
Deci pedigreul se acordă pe baza jurământului crescătorului și al proprietarului masculului: "să moară mama că-i din cine spun Io că este".
Cine sunt în realitate cei doi Io adică cei care jură și pe al căror jurământ se eliberează pedigreeul?
Sunt cei care în realitate dau țepe cu ghioarle bolnave genetic pe post de dobermani. 
Sunt cei care cumpără trofee pentru câinii lor de monta sau le aranjează cu arbitrul.
Sunt cei care dacă ai vreo obiecție sar la bătaie, te amenință cu moartea, te injuriază, iți calomniază familia cu sprijinul direct al celor din sistemul chinologic.
Sunt în consecință cei cu vai mama lor de caractere.
Așa că cine-i crede ca puiul cumpărat este din cine scrie în pedigree că este e dus rău cu capul.
La așa caractere sunt toate șansele ca puiul să nu fie din cine este el în realitate (în ograda crescătorului sunt mulți câini care toți trebuie valorificați că altfel de ce să-i hrănească, unii cu drept de montă, alții fără, unii cu trofee multe, alții cu trofee mai puține sau chiar deloc, unii mai dobermani, alții mai puțin dobermani, ... aceeași situație este și în ogrăzile colegilor și trebuie și câinii ăia valorificați). Indiferent din cine este cuibul este declarat din cine trebuie să fie și din cine convine crescătorului să fie pe principiul maximizării prețului de vânzare al puilor. Adică din cine are drept de montă, din cine are mai multe trofee în expoziții, ... din cine dă bine la prețul de vânzare să fie. Și de ce n-ar face-o fără teamă? Cine să-i verifice? Nesimțitul obraznic și șovin de csaba andrei majoros, sau poate sorin spaller care-ți dă capete în gură dacă ai ceva de zis și care face unele dintre cele mai dezastruoase monte, sau daniela hoffmann cătănescu care o apreciază și încurajează pe nesimțita din Neamț pentru ca-mi calomniază fiul, sau poate eva chivu care mi-a dat țeapă cu Casi fără ca după ce mi-a murit dobermanul la vârsta de nici trei ani să-mi spună măcar pardon? Cine sa-i verifice? Că toți sunt la fel. Sistemul chinologic românesc sunt ei și tot ei se susțin unul pe altul în escrocarea cumpărătorilor de câini de rasă.

Așa că mie acest articol 9 din regulamentul COR îmi spune clar că sunt șanse minime chiar spre zero să cumpăr un doberman cu origine certă atâta timp cât originea este certificată de niște escroci mitocani și agresivi care nu urmăresc altceva decât câștigul.