Cum să crezi așa ceva când realitatea este că tot ceea ce se scrie în pedigree se scrie doar pe baza declarației unor escroci care vor să facă bani? Ce-i drept este că regulamentul COR-ul prevede și "posibilitatea" verificării declarațiilor făcute de crescători și asta de clubul de rasă. Numai că acolo la club realitatea dobermanistică românească ne arată că se găsesc aceeași escroci puși la rândul lor pe procopseală din genitale de dobermani. Așa ... "corb la corb nu-și scoate ochii" și pentru că miza este mare, adică de milioane de euro pe an care intră în sistemul chinologic escrocii se adună ca muștele la căcat și înmulțesc orice prind.
Dacă totul ar fi curat cu pedigreele COR-ul le-ar publica pe net pe măsură ce le eliberează. Am putea vedea atunci minciunile. Având la dispoziție toate pedigreele eliberate de COR neconcordanțelor din pedigree ar sări în ochi scoțând la iveală minciunile.
Daca totul ar fi curat în expozițiile AChR s-ar publica pe net toate rezultatele. Am vedea atunci cine participă, unde participă, ce concurență a avut în ring, cine câștigă și în ce condiții, la ce arbitru câștigă, am vedea cum se obțin titlurile de campion de Romania. Am vedea deci valoarea reală a câinelui stabilită de arbitri. Eu am înregistrat în întregime o expoziție si te iei cu mâinile de păr când vezi ce măgării s-au făcut acolo. Așa de mari măgării încât cei care au organizat-o aflând ca am filmat-o au șters-o din istorie.
Daca totul ar fi curat cu sănătatea genetică de ce în bazele de date publice existente în care crescătorii publică testele de sănătate genetică bună nu publică și decesele și cauza acestora? Nu publică pentru că am putea observa atunci de exemplu ca rezultatul negativ la testul de DCM, rezultat cu care se lauda crescătorul ca n-are DCM la el în canisă nu face doua parale. Am putea observa cum mor dobermanii de DCM cu tot testul DCM bun. Și cum doar din motiv de DCM mor 60-70% din dobermani am vedea pe viu dezastrul. De aia cea mai mare parte a dobermanilor nu au trecută data morții si nici motivul ei în bazele de date publice.
Dacă totul in ceea ce fac crescătorii ar fi curat transparența ar fi maximă. Ar avea interesul să ne arate că n-au nimic de ascuns.
Daca totul ar fi curat in dobermanistica românească i-ar durea în cot că scriu eu despre ei ca vând ghioarle bolnave genetic făcute mari campioane cu trofee cumpărate sau aranjate cu arbitrul. N-ar avea nici un sens să mă amenințe cu bătaia sau cu moartea și să-mi denigreze familia. M-ar lăsa în plata Domnului să mă compromit singur.
Dar nu este cazul.
Procedând așa crescătorii români de dobermani sigur nu mor de foame păcălind niște naivi și snobi care îi cred fără să cerceteze și le cumpără mortăciunile, numai că rețeta cu crescători escroci și cumpărători naivi și snobi este rețetă sigură pentru dezastrul rasei doberman, cum de fapt se și întâmplă de ani buni.
Impactul DCM-ului la doberman (65 din 100 de dobermani mor tineri in 2016 de DCM)
DCM-ul este o boală cu transmitere genetică și cu deznodământ tragic în proporție de 100%. In 2016 de aceasta boală suferă și mor 67 din 100 de dobermani veniți pe lume iar restul de 33 din 100 sunt transmițători ai bolii, adică nu fac boala (longevivivii cu care sunt aburiți proștii) dar o transmit urmașilor. Asta de fapt este sfâșitul rasei doberman. Singura problema care se mai pune este speranța de viață a dobermanilor care acum este de 6 ani dar scade dramatic an de an.
